România are rezerve importante de cupru, dar le valorifică limitat. De ce metalul strategic pleacă mai mult la export

Cuprul a devenit unul dintre cele mai urmărite metale de pe piețele internaționale, pe fondul cererii tot mai mari venite din industrie, energie și infrastructură. Prețul a urcat puternic în ultimele luni, iar România se află printre țările care dețin resurse importante, dar care nu reușesc să le transforme într-un avantaj economic pe măsură.

Prețul cuprului, împins în sus de cererea globală

Pe bursele internaționale, cuprul a depășit pragul de 14.000 de dolari pe tonă, apropiindu-se de niveluri record. Creșterea este pusă pe seama mai multor factori: revenirea cererii din China, tensiunile geopolitice, problemele din lanțurile de aprovizionare și nevoia tot mai mare de metale folosite în tranziția energetică.

Cuprul este esențial pentru cabluri, rețele electrice, mașini electrice, echipamente industriale și proiecte de energie verde. Tocmai de aceea, multe state îl privesc ca pe o resursă strategică, iar competiția pentru acces la acest metal devine tot mai intensă.

Roșia Poieni, principalul zăcământ al României

Cea mai importantă exploatare de cupru din România se află la Roșia Poieni, în județul Alba, și este operată de compania de stat Cupru Min. Estimările indică rezerve de aproximativ 900.000 de tone de cupru, însă unele surse vorbesc despre un potențial total mai mare, de până la 1,2 milioane de tone.

La prețurile actuale, valoarea teoretică a acestor resurse poate ajunge la miliarde de dolari. Problema este că România nu valorifică metalul până la capăt. În prezent, cuprul este exploatat în principal sub formă de concentrat, care pleacă la export, fără să fie transformat intern în metal finit.

Lipsa prelucrării interne reduce câștigul economic

Una dintre marile vulnerabilități este absența unei capacități moderne de procesare în România. Fără o uzină care să permită prelucrarea completă, statul și economia locală pierd o parte importantă din valoarea adăugată.

Pe lângă acest blocaj industrial, exploatarea de la Roșia Poieni este legată și de probleme de mediu. Iazul de steril din zonă rămâne un punct sensibil, iar găsirea unei soluții sigure pentru gestionarea reziduurilor este esențială pentru orice extindere sau modernizare.

În timp ce cererea mondială de cupru crește, România rămâne într-o poziție paradoxală: are resursa, are interes strategic, dar nu are încă infrastructura industrială și soluțiile de mediu necesare pentru a transforma acest avantaj într-un câștig real pentru economie.