O mamă și-a văzut visul de a avea fiul aproape în Italia împlinit, însă bucuria sa a fost spulberată de un diagnostic dureros. Alexandru, fiul său, a primit un diagnostic devastator, iar această femeie a fost martoră la cum sănătatea lui se deteriora treptat. Ea l-a însoțit pe fiul ei pe drumul dificil al luptei cu cancerul, privind cum acesta lupta să rămână puternic în fața bolii. În cele din urmă, Alexandru a pierdut bătălia cu cancerul, iar mama a fost alături de el, ținându-l de mână în momentele dificile.
În ciuda durerii inimaginabile, mama a luat o decizie extraordinară. Ea a ales să doneze corneea fiului său, având speranța că ochii acestuia ar putea aduce lumina altora. În acest mod, chiar și după plecarea lui Alexandru, părți ale lui vor continua să trăiască în viața altora, iar lumina ochilor săi va continua să aducă lumină în lume.
„Nimic nu e mai grav decât să-ți pierzi copilul”, a mărturisit Ruslana pentru Sănătate.info. „Era 20 septembrie. A venit la mine și mi-a spus: „Mamă, eu am o problemă la un testicul”. Eu văzusem că era umflat, dar nu am îndrăznit nici eu să-l întreb detalii. (…)În acea zi de 20 septembrie Alexandru a avut dureri mai acute și i-a spus: „Mamă, nu știu ce să fac”. „Seara, la ora 20:00, a fost internat în spital, secția urologie, iar a doua zi dimineața pe 21 septembrie a fost operat”, povestește mama tânărului.
„Mami, vino te rog că nu mai pot”
Au trebuit să aştepte 40 de zile rezultatul citologic. În tot acest timp, Alexandru se simţea în continuare rău. „A început să aibă probleme la plămâni. Părea o simplă răceală, dar într-o zi a venit și mi-a spus: „Mamă, eu am scuipat sânge”. De fapt, avea deja metastaze la plămâni”, mai spune Ruslana.
Prima chimioterapie Alexandru a făcut-o pe 4 noiembrie, chiar de ziua lui de naștere, când împlinea 27 de ani. „Medicii nu mai știau ce să-i facă, au încercat toate măștile posibile de oxigen. Alexandru mi-a scris mesaj: „Mami, vino te rog că nu mai pot”. L-am ținut de mână ore în șir până l-au intubat. El m-a întrebat dacă înainte de a-l intuba o să îi pună anestezie. I-am spus că da. I-am explicat mai delicat că are un chist pe un plămân, care trebuie să se rupă de acolo și după asta vom continua chimioterapia. Cum mă ținea de mână, eu i-am spus: „Mami, eu sunt cu tine” și l-am sărutat pe frunte și pe mânuță și i-am spus că sunt lângă el și că o să ne întoarcem înapoi, iar lui i-au curs doar lacrimi și nu a zis nimic.”, şi-a amintit femeia.
Pe 9 noiembrie, inima lui Alexandru s-a oprit pentru totdeauna. „Am sperat până în ultimul moment că se va face bine, pentru că o mamă nu își poate imagina să nu își mai vadă fiul.”
