Prețul fiecărui obiect care se produce în România și al fiecărui serviciu pe care o companie românească îl face este influențat în mod determinant de costul finanțării și cel al energiei.
Companiile românești plătesc cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană la creditele pe care le obțin din partea băncilor care activează pe piața internă. În același timp, prețul energiei în România este cel mai ridicat din întreaga Uniune.
În aceste condiții, un creion produs în România are un preț de cost mai mare decât același obiect produs oriunde altundeva în UE.
Spre deosebire de concurenții săi din țările dezvoltate, fabrica românească nu are decât două posibilități: fie vinde creionul mai scump și își dinamitează singură afacerea, fie acceptă un profit mai mic, ceea ce îi limitează în mod natural capacitatea de dezvoltare.
Acesta este adevărul gol-goluț despre modul în care guvernanții de la București favorizează cu bună știință companiile străine în detrimentul celor românești.
Pentru asta au închis minele, au distrus sistemul energetic național și au scos la mezat toate băncile cu capital românesc.
Atâta vreme cât nu vom avea finanțare la dobânzi decente, energie ieftină și resurse suficiente, nu ne vom depăși condiția de clienți captivi într-o lume în care profitul se împarte doar între cei puternici.
